3 poeme cu Malvina

Malvina şi puii de leu


Malvina se mişcă uşor în cele nouă trupuri ale sale
ea nu mai doarme nu mai mănâncă ea îşi strânge
puii de leu la piept, merge pe toate drumurile cu ei
la piept sugându-i laptele limpede, mii de firicele
de lapte i se scurg din sâni împânzindu-i cele nouă
trupuri ca o haină albă cu miros dulce proaspăt, dar
Malvina nu a cântat niciodată în viaţa ei, acum Malvina
cu gura ei însângerată ţipă o melodie atât de stranie
de amară că cele nouă trupuri ale sale încep să plutească
peste pământ, puii de leu îi muşcă sfârcurile maronii
Malvina cântă fără să se oprescă, iar puii de leu îi
devorează sânii


locul de unde se vede tot pământul


acolo unde se duce acum, Malvina nu are nevoie
de nimic, trupurile sale se înnegresc de durere
sunt ca trupurile celor electrocutaţi, haina albă de
lapte e mult mai grea abia o poate duce şi Malvina
înaintează printre oraşe cu furie, ea nu mai ştie
să cânte puilor de leu, căci furia îi închide gura
i-o strânge ca un cleşte, furia îi acoperă ochii cu o
ceaţă groasă, obrajii Malvinei se deschid ca nişte guri
flămânde şi înghit fără să mestece puii de leu,
Malvina nu poate ajunge decât cu cele nouă trupuri
în locul de unde se vede tot pământul, obrajii ei sunt
acum cele mai sigure adăposturi pentru puii de leu


Malvina şi soarele


în partea cealaltă a soarelui, Malvina îşi aruncă
pe rând trupurile şi de câte ori cade un trup gura ei
sângerie râde ascuţit de parcă un fierăstrău de oţel
ar despica un copac bătrân, obrajii i se deschid larg
şi puii de leu înghesuiţi unul în altul sar pe scoarţa
fierbinte a soarelui, se tăvălesc acolo ca-ntr-o joacă,
soarele le intră repede în blana gălbuie, lângă puii de leu
Malvina îşi stoarce sânii umflaţi şi grei, urlă de durere sub
haina ei albă, sub care nu mai este nici unul din cele
nouă trupuri