alte poeme cu Malvina

clipa în care va privi lumea

cei mulţi spuneau că în fiecare seară Malvina
îşi adăposteşte cele nouă trupuri într-o casă
fără uşi, însă puţini erau cei cărora insectele
uriaşe negre le şopteau în urechile deschise
cum rătăceşte atunci Malvina purtându-şi în spate
creierul incandescent spre marginea pământului
acolo unde s-ar fi ascuns abia fătaţi puii de leu
Malvina ştia demult, Malvina ştia că în curând
puii de leu îşi vor deschide ochii, Malvina
aştepta cu insectele negre roind în creierul
ei incandescent clipa în care va privi
lumea prin ochii puilor de leu

dincolo de prima uşă

când fulgera trupurile Malvinei tremurau
ca şi cum ar fi intrat într-un scurt sevraj
atunci era timpul să urce fiecare treaptă, să
treacă pe sub fiecare uşă, umilă ca o cerşetoare
cocârjată care ştie chipurile ascunse ale oamenilor,
atunci toate scările se prăbuşeau sub greutatea
celor nouă trupuri şi Malvina cânta cu disperare
căci niciodată vreunul din trupurile sale nu a trecut
dincolo de prima uşă, de acolo Malvina se putea privi
cum trece mai departe fără să fi făcut măcar un pas

pasăre neagră pasăre roşie

o pasăre neagră a trecut prin inima Malvinei
şi unghiile Malvinei au scrijelit în pielea care
învelea trupurile o pasăre roşie, fiecare oscior
al Malvinei s-a acoperit cu o crustă solzoasă şi
s-a transformat în picior de reptilă, scheletul
Malvinei se târa pe pământul rece întunecat până
când pielea ei s-a desprins de pe trupuri ca o pânză,
s-a aşezat cu uşurinţă între oasele Malvinei în aşa
fel încât semăna câteodată cu aripile păsării negre
câteodată cu aripile păsării roşii