erase/rewind

cred într-un început de teroare
într-un denunţ tardiv
ca un hohot de râs care se învârteşte
în mintea fiecăruia

vrem un drog puternic
îl prizăm pe rând
suntem altfel
suntem aceiaşi
ne incubăm în propria inimă
locul de care ne temem

vrem o linişte în care
să se audă doar paşii noştri
în timp ce ne privim de la o fereastră
întunecată cum trecem strada grăbiţi

fiecare zi seamănă tot mai mult
cu joaca unui fetiţe
care rupe membrele micuţe ale
păpuşilor de plastic apoi le aliniază
în faţa ei şi le priveşte cu ochii mari

alte poeme cu Malvina

clipa în care va privi lumea

cei mulţi spuneau că în fiecare seară Malvina
îşi adăposteşte cele nouă trupuri într-o casă
fără uşi, însă puţini erau cei cărora insectele
uriaşe negre le şopteau în urechile deschise
cum rătăceşte atunci Malvina purtându-şi în spate
creierul incandescent spre marginea pământului
acolo unde s-ar fi ascuns abia fătaţi puii de leu
Malvina ştia demult, Malvina ştia că în curând
puii de leu îşi vor deschide ochii, Malvina
aştepta cu insectele negre roind în creierul
ei incandescent clipa în care va privi
lumea prin ochii puilor de leu

dincolo de prima uşă

când fulgera trupurile Malvinei tremurau
ca şi cum ar fi intrat într-un scurt sevraj
atunci era timpul să urce fiecare treaptă, să
treacă pe sub fiecare uşă, umilă ca o cerşetoare
cocârjată care ştie chipurile ascunse ale oamenilor,
atunci toate scările se prăbuşeau sub greutatea
celor nouă trupuri şi Malvina cânta cu disperare
căci niciodată vreunul din trupurile sale nu a trecut
dincolo de prima uşă, de acolo Malvina se putea privi
cum trece mai departe fără să fi făcut măcar un pas

pasăre neagră pasăre roşie

o pasăre neagră a trecut prin inima Malvinei
şi unghiile Malvinei au scrijelit în pielea care
învelea trupurile o pasăre roşie, fiecare oscior
al Malvinei s-a acoperit cu o crustă solzoasă şi
s-a transformat în picior de reptilă, scheletul
Malvinei se târa pe pământul rece întunecat până
când pielea ei s-a desprins de pe trupuri ca o pânză,
s-a aşezat cu uşurinţă între oasele Malvinei în aşa
fel încât semăna câteodată cu aripile păsării negre
câteodată cu aripile păsării roşii

respiro, uahhh!

eu, la atac!

3 poeme cu Malvina

Malvina şi puii de leu


Malvina se mişcă uşor în cele nouă trupuri ale sale
ea nu mai doarme nu mai mănâncă ea îşi strânge
puii de leu la piept, merge pe toate drumurile cu ei
la piept sugându-i laptele limpede, mii de firicele
de lapte i se scurg din sâni împânzindu-i cele nouă
trupuri ca o haină albă cu miros dulce proaspăt, dar
Malvina nu a cântat niciodată în viaţa ei, acum Malvina
cu gura ei însângerată ţipă o melodie atât de stranie
de amară că cele nouă trupuri ale sale încep să plutească
peste pământ, puii de leu îi muşcă sfârcurile maronii
Malvina cântă fără să se oprescă, iar puii de leu îi
devorează sânii


locul de unde se vede tot pământul


acolo unde se duce acum, Malvina nu are nevoie
de nimic, trupurile sale se înnegresc de durere
sunt ca trupurile celor electrocutaţi, haina albă de
lapte e mult mai grea abia o poate duce şi Malvina
înaintează printre oraşe cu furie, ea nu mai ştie
să cânte puilor de leu, căci furia îi închide gura
i-o strânge ca un cleşte, furia îi acoperă ochii cu o
ceaţă groasă, obrajii Malvinei se deschid ca nişte guri
flămânde şi înghit fără să mestece puii de leu,
Malvina nu poate ajunge decât cu cele nouă trupuri
în locul de unde se vede tot pământul, obrajii ei sunt
acum cele mai sigure adăposturi pentru puii de leu


Malvina şi soarele


în partea cealaltă a soarelui, Malvina îşi aruncă
pe rând trupurile şi de câte ori cade un trup gura ei
sângerie râde ascuţit de parcă un fierăstrău de oţel
ar despica un copac bătrân, obrajii i se deschid larg
şi puii de leu înghesuiţi unul în altul sar pe scoarţa
fierbinte a soarelui, se tăvălesc acolo ca-ntr-o joacă,
soarele le intră repede în blana gălbuie, lângă puii de leu
Malvina îşi stoarce sânii umflaţi şi grei, urlă de durere sub
haina ei albă, sub care nu mai este nici unul din cele
nouă trupuri

la serai, ah Allah!